preşedinte

Cardiograma lirică a Renatei Verejanu

         Ce e poezia Renatei Verejanu, o poetă atât de angajată în luptele noastre politice, culturale, dar și în luptele sufletești, în care Eul refuză ”stranietatea”, adică după Freud – tot ce-i este străin, tot ce contravine firescului, bunului simț, adevărului, acesta privit ca valoare etică supremă? Este un autoreferențial, o confesiune cu dublă adresă: Sieși și Celor din preajmă sensibili și mai cu seamă insensibili, un ”portret al sufletului” (pe care-l cerea corespondenților săi Nietzsche), o ”cardiogramă”, precum apărea acest topos în lirica anilor ’60.
            Nota individuală puternică o dă însă un eticism ardent,  programatic, de o înaltă tensiune, însemn al unei împăcări/neîmpăcări trăite la cote dramatice, în momente de sfâșiere lăuntrică, de durere și supărare. De aici spiritul justițiar al poetei, punerea în cumpănă valorică și morală a tot ce se întâmplă și a tot ce i se întâmplă. Umbra zeiței Themis e în fiecare rând, în fiecare mărturie, în fiecare trăire, în dialogul permanentizat cu Celălalt căruia i se adresează mesajul. ”Cerul zilei” care lovește ”cerul nopții” stârnește o reacție sufletească aparte. În lupta în care e angajată nu poate să accepte condiția de învinsă: ”Și mă simt în toate învinsă,/ dar supusă nu pot fi / Sunt datoare c-o iubire/ clipei în care voi muri”. E o emoționantă mărturisire aici, cu valoare de conduită morală.

 Înțelegându-și astfel condiția de poet, Renata Verejanu refuză scrisul calofil, scufundat în dulceața rostirii estetizate: vorba îi este frustă, dură, plină de concretețe materială, sintaxa este supusă și ea acestei asprimi, urmând mai degrabă o sinusoidă, decât o linie dreaptă. Spunerea ”verde în ochi” e preferată spunerii dulci, liricoide. Renata Verejanu spulberă astfel, prejudecata că o lirică a unei poete trebuie să fie în mod obligatoriu feminină și să fie transpusă în forme caracteristice acesteia: instantaneu sentiment, cântec de leagăn, rugă, scrisoare. Ce-i drept, notele de feminitate nu lipsesc în poeziile de dragoste, dar și atmosfera generală muzicalizată creată de momentele sufletești senine; ele sunt integrate, însă, într-un mesaj mai complex, structurat contrapunctic: ”Eu trăiesc în fereastra ta, și când e noapte, Și-n corp îmi dă năvală gândul tău, senin: Nu lăsa privirea să-mi ducă anii departe Că-n geamul tău deschis pot să nu revin...” (Trăiesc în privirea ta).

Imaginarul poetic feminin este ”geologic și biologic”, confesiv, retoric, anticalofil, antipoetizant (vezi Georgeta Sadom, Imaginarul poeziei feminine, 2010, p.95-97). Sunt și niște încondeieri subtile, marcate de suavitate și candoare a trăirii, de ingenuitate, dar și pătrunde cu dibăcie sentimentul dramatic al trecerii timpului:
”Tresare-n somnul meu o zi / Când merele sunt coapte... / În lipsă e doar ochiul tău – / Ariciul cu un măr în spate. / Mă uit atent în palma zilei, caut drumul, dus... / Inima zilei mai bate, dar n-am nici un răspuns. / Totul pare cunoscut pomilor fără contur – / Nu mă pot obișnui rodul să le fur. /Creanga somnului se frânge / cu suspin a dezrobire, /În semințele merelor – universul e uimire. / Prin pietriș de glume /Tălpile își strigă urma – Vine să le vindece, nevăzută, numai bruma. / Prea târziu și prea devreme – /Urmele dispar în noapte, / Neștiind cum să ajungă /Ariciul cu un măr în spate...” 
(Ariciul cu un măr în spate).

 E o dovadă, în această schimbare de registru obișnuit, că nu doar operează cu replica la real și nu doar notează cu concretețe de jurnal, ci visează, se întoarce în mirajele copilăriei, pe o undă elegiacă, transcriindu-și în acorduri lirice regretul după ingenuele clipe revolute. Autoarea Ofrandei omeniei procedează la o stabilire a unei tabele de valori pozitive și negative, însoțită de o tonalitate justițiară (spuneam) apodictică, neconcesivă. E respinsă, astfel, invazia în ființa umană a cruzimii, lașității, trădării, bolii de lux și fală, minciunii, lingușirii, bârfei și zeflemelei, ”erorii împietrite”. E elocventă, în acest cadru de ”riposte” (cuvântul e al poetei însăși) o viziune originală a ”vânătorii” ce pândește nimicirea cinstei, curățeniei și luminii sufletești:
” E timpul vânătorii... de după tulpini 
Zece arme ochesc o singură idee. 
De frică glumele se îneacă în suspini 
Împușcăturile se adună în trupul de femeie. 
E criza de valută inter-sufletească 
Loviți în nerv; ca în pielea tobei seci. 
Călcâiul își retrage mersul, să lovească 
Pădurile bârfei cu ochii stinși și seci” 
(La vânătoare).

 Prezente sunt și fiziologiile morale ale trădătorului de țară (întâmpinat cu verdictul:  ”Colinele cu pumni de piatră, / trădarea nu-ți iartă. / Clopot la îngropăciuni, /Tu n-ai țară, n-ai minuni...”), insului care n-a păstrat ”făptura de om”, demagogului:  ”Ideea demagogului mai are și remorci / Și planul zilnic îl supra-împlinește”,  confratelui de condei, căruia i-a ”scos Domnul sufletul pe față /Să vadă toți cine ești cel adevărat”,  grănicerului care, surâzând, nu permite ”în țara mea să intru /Din țara mea să ies”, ”deținuților în propriul trup”, stigmatizați cu un dulce blestem: ”Veni-va cărarea la viață să vă cheme / Doar că durata ei trece prin infern”, omului de stat chilian care nu observa ”brațul rănit a răzbunare” al gospodarului Verdeș, pe ”care l-au urcat în nemurire / Marii șefi din cârmuire”, a celor ce o duc în huzur, în saune, ale contemporanilor din trenul Chișinău-București, atât de departe de ființa poetei, a pianistului vândut, căzut odată cu umbra lui pe treptele Guvernului.

 Dincolo de catagrafierea  ripostelor morale și a fiziologiilor sociale, de cardiograma timpului însuși – bolnav, vitreg, măcinător – adevărat timp bacovian ce înstrăinează ființa, o ”ostenește”, o încarcă cu nervi, ceea ce conturează un portret de grup, dăm de un autoportret al poetei, surprinzând în registre diferite – de clipe frumoase ”goetheene”, de inspirație lirică pură, de ”mici bucurii”, de ”convorbiri cu florile”, de ”colind de la mama”, de ”gestul timpului”, de ”cântece de crizantemă”, de ”sondele iubirii” ce storceau ”ecou fierbinte”, de mirare a inimii.
Poeziile se disciplinează în forme clasiciste, devin melodioase, bine articulate sintactic, se restrâng spațial până la contururi miniaturale, se organizează armonios în catrene, distihuri, terține sau sextine, refuzând discursul monologic extins marcat de retorică:
  ”Aleea crinilor în floare / A revenit în timpul meu – / În suflet soarele răsare / Cu dorul dat de Dumnezeu” (Aleea crinilor în floare)
  ”În corul din biserică am visat să cânt/ Găseam în lucrul acesta ceva măreț și sfânt/ Se zvârcolea lumina în ochii mei deschiși/ De ura și de spaima în viață m-am dezis. (Simplu vers de dor), Tu ești ecoul gândurilor mele/ Al nebuniei dulce înțeles... Hai, spune, după ce criterii/ Stăpânul umbrei mele te-am ales?/  Hai, spune, din tăcerea ta enormă/ În care toți chinezii nu încap/ Și vântul își ia propria formă/ De jos până la cap.                         
(Criterii);
  Nu mă stoarce de lumină/ Sunt mai tânără ca ieri.   (Destin);
  Cerul buzelor arzânde/ L-ar atinge uneori /
Veacul viselor flămânde/ Nu adăpostește nori. 
(Poeme cenzurate un întreg mileniu).

 Un alt merit deosebit al Renatei Verejanu este acela de a cultiva formula poeziei de inspirație socială și națională, în spiritul Leonidei Lari sau Anei Blandiana. Ea imnifică paternii spirituali (Ștefan cel Mare, Eminescu), adresează ode democrației și Europei (Tinerețea Europei adună hrană Păcii mondiale), elogiază dorul de Spania a lui Frederico Garcia Lorca, își plânge împreună cu neamul destinul:
  ”Sufletul meu retras în cearcăne grele, / Nesupus învățăturii lui Karl Marx, - / Numără zilele – bârne pilite-n surcele / Sărăcite-n culori, adevăr... sânge ars/ Jalea unui popor, a unei lumi învinuite.../ Jale, venind din dezordine, din apocalips,/ Sfârtecă efemere uși zăvorâte... / O, cinstea și dorul meu neînvins...”   
(Noțiune de neam).

 În toate poeta pune sinceritate, dorință de Preacuratul adevăr, de poezie cu mesaj, ferită de experimentări sterile.

  Academician Mihai Cimpoi, 2012



La Congresul de constituire a
Uniunii Internaţionale a Oamenilor de Creaţie
poeta, romanciera, publicista, scenarista, editorul, 
omul de cultură Renata Verejanu
a fost aleasă cu vot unanim
preşedinte pe un termen de 5 ani.

La Mulți Ani, distinsă Doamnă  Poet de peste Prut

 

Renata VEREJANU este poet, romancier, traducător, scenarist, regizor, editor, producător de festivaluri naționale și internaționale, activist civic, lider al mișcării naționale de renaștere de la Chișinău. Născută pe o brazdă de toamnă, în câmp, a fost adusă acasă într-o trăsură, sus, pe snopii de porumb, după cum mărturisesc băștinașii, acest alai prevestind nașterea unei personalități marcante. Școala Medie din satul natal Verejeni, Ocnița, o absolvă (1966) cu medalie de argint pentru merite la învățătură, făcând apoi, în acei ani grei, o facultate la Chișinău, alta la Moscova și studii doctorale la București. La anul IV de studii la Facultatea de Inginerie Economică a Politehnicii de la Chișinău este invitată să activeze la Ministerul de Finanțe (1969). În 1971 solicită Ministerului (după legile acelui timp) permisiunea de a face a doua facultate, în domeniul literaturii, este tratată cu refuz, motiv de a se transfera la Ministerul Ameliorărilor și Gospodăriei Apelor. În 1974 trece cu succes concursul de creație, apoi și examenele la Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova, unde va studia șase ani în care va vizita cele mai importante teatre, expoziții interzise, cercuri literare, își va face o bogată biblioteca de carte românească, timp în care poeziile i-au fost solicitate, traduse și editate de cele mai importante ediții unionale: Literaturnaia Gazeta (săptămânalul Uniunii Scriitorilor din URSS), SMENA, revista tineretului (tiraj: un milion o sută mii exemplare), Drujba Narodov, Komsomoliscaia Pravda (grupaje de poezii lirice), Sovetscaia Jenscina îi traduce poeziile în peste 20 cele mai răspândite limbi ale lumii, într-un tiraj de peste un milion de exemplare. Revista unională CLUB îi editează primul CD în tiraj de 50 mii ex. cu un recital al autoarei de poezii traduse în l. rusă. Invidia basarabeană  nu-i va ierta acest mare succes, acasă reținându-i cărțile 10 ani după cartea de debut, și 17 ani după cartea a doua, Ofrandă omeniei, marginalizând-o drastic, iar turnătorii s-au grăbit să o toarne ca „pro română” pentru  că „asculta cântece românești și-l citea pe Lucian Blaga”. În 2015, în pagina sa de wikipedia, la Notable alumni, dintre miile de scriitori pe care i-a lansat în timpul întregii sale activități, Institutul de Literatură „Maxim Gorki” o numește pe Renata Verejanu printre cei 50 mari scriitori, alături de E. Evtușenco, B. Ahmadulina ș.a., deși, acești poeți erau deja foarte renumiți, când tânăra poeta de la Chișinău abia edita prima carte. A fost cercetător științific la Muzeul Dimitrie Cantemir al Uniunii Scriitorilor din Moldova, redactor șef la Teatrul Etno-Folcloric „Ion Creangă”.

Din 1988 activează în societatea civilă, fiind fondator și lider al mișcării social-culturale Cenaclul „Grai Matern”, cu care s-a aflat pe linia întâi a procesului de renaștere spirituală și democratizare, riscând dar promovând lunar evenimente literar-cultural-educaționale unice și personalitățile interzise la acel timp: prima sărbătorire a Zilei Unirii în Piața Marii Adunări Naționale (în URSS, 24 martie 1991), prima sărbătorire a Mariei Cibotari (1989), Jubileul de 50 de ani a lui Dumitru Matcovschi (în timp ce poetul se afla pe patul suferinței), lansează filmul interzis a lui Vlad Ioviță și Gheorghe Malarciuc... Un impact extraordinar au Seratele de Creație de la Sala cu Orgă din Chișinău, care au reunit academicieni și mari personalități (Eugen Doga, Mihai Cimpoi, Dumitru Matcovschi, Anatol Ciobanu...) Apoi lansează o întreagă rețea de ONG-uri culturale și mass-media, fiind aleasă și realeasă președintele Cenaclului „Grai Matern” (1988-prezent), președintele Agenției Tinerilor Jurnaliști „AMP-International” (1991-2010), cu care a fost pe linia întâi a războiului de pe Nistru; președintele Organizației Mondiale a Copiilor Talentați (1995-prezent) cu care a obținut statut participativ la Consiliul Europei (2001-2017), fiind invitată anual la Strasbourg, la diferite training-uri, reuniuni, festivaluri, conferințe internaţionale, simpozioane, congrese mondiale, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, în calitate de poet şi expert, lider de ONG cu statut participativ), fiind și co-fondator a cluburilor Consiliului Europei, primul fiind fondat la Chișinău; președintele Federației din Moldova a Asociațiilor, Centrelor și Cluburilor UNESCO (2000-prezent, fiind membru activ al Federației Mondiale și membru fondator al Federației Europene); președintele Academiei Europene a Societății Civile (2003-prezent); președinte al Uniunii Internaționale a Oamenilor de Creație (2017-prezent) și alte structuri moderne ale societății civile cu care a lansat peste 100 de proiecte cultural/educațional/sociale, literar/editoriale și mass-media, multe devenite o tradiție, fiind implementate an de an: Festivalului-Concurs Internațional al Talentelor Lumii „Micul Prinț” (regizor și producător 1993-prezent), cu care a lansat peste 50 mii de tinere talente de pe toate continentele, trei ani desfășurând festivalul la București, sub patronajul Președinției, aducând dovada că România e țara copiilor talentați, contribuind astfel la integrarea statului român în UE; fondatorul și editorul Revistei „Micul Prinț” (1992-prezent) și a Ziarului „Copiii Europei” (1997-prezent), primele publicații de cultură română pentru copii și tineret cu adevărat libere și independente din republică, primele publicații transfrontaliere; desfășoară la Chișinău Summit-ul Tinerelor Talente; Forumul Oamenilor de Creație (FOC), Întâlniri de Elită, Lecțiile deschise ale poetei Renata Verejanu„EU AM DREPTUL” de la Palatul Național (2010-prezent); Marșul Voluntarilor pentru Pace, Ora Consiliului Europei (în colegii), Săptămâna UNESCO (în licee), Asambleea în Deplasare a Tinerilor Europeni; Caravana Culturii Păcii, prima caravană din est spre vest, care porni de la Chișinău, și cu care trecu din țară în țară, din capitală în capitală, până la Consiliul Europei (Strasbourg) și UNESCO (Paris), unde membrii caravanei au fost primiți de înalte oficialități, și multe alte proiecte unice cu care schimba mentalități.

Debutul literar îl face pe când era elevă, în presa locală cu poezii și proză scurtă. În presa republicană debutează în 1969, ziarele Tinerimea Moldovei, Cultura, Învățământul public, Chișinăul de seară, Literatura și Arta (pe timpul lui V.Teleucă) …revistele Moldova, Femeia Moldovei, Columna (condusă de V. Dumbrăveanu)… fiind edițiile care au susținut publicarea poemelor scrise totalmente altfel decât era îmbâcsită presa de la Chișinău. Editorial debutează cu volumul de poeme „Până la dragoste” (1979), carte tradusă apoi în limba rusă și editată la editura Garda Tânără (Molodaia Gvardia, 1982), Moscova, dintre miile de cărți înaintate în concurs de editurile din URSS, cartea Do liubvi e una dintre puținele care obține premiul concursului: Premiul Literar Unional „Maxim Gorki” (1983). Zeci de cărți de poezii, interviuri, maxime și cugetări, romane au obținut premii la Saloane Internaționale de Carte de anvergură din republică și de peste frontierele ei (cărțile Virgula amendată, Acest timp al iubirii, În lumea Renatei Verejanu. Maxime și cugetări, Metafora nemuriri, Provocați-mă... să devin genială, Eu am știut să fac din viața mea o sărbătoare, cărțile din colecția Ofrandă omeniei: a Munci, a Iubi, a Trăi; Vânzătorul vârstelor; Stema destinului ș.a.). În 2015 începe editarea a 12 volume de OPERE ALESE, pe care le finisează în acest an. În 2016 editează cea de-a treia antologie „Poetul Dintre Milenii”, cea mai norocoasă antologie a poetei, numită biblia liricii moderne la Salonul Internațional de Carte, unde va obține unul din premiile importante, Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (aprilie 2018), apoi Premiul „Antologia de Poezii a Anului 2017” la Festivalul-Concurs AVANGARDA XXII (Bacău, septembrie 2018)) și Premiul Omul Anului (alături de academicienii Eugen Doga, Mihai Cimpoi, Gheorghe Mustea...) oferit de Compania Publică „Teleradio-Moldova” la Concursul „Omul Anului 2017”. Este prima poetă a generației 70-iste care s-a bucurat de înalta apreciere a creației sale la importante Conferințe științifice de la AȘM (2012, 2017), Simpozioane la instituții universitare (2014, 2015, 2016), expoziții unice de carte: Expoziția-Eveniment „Poetul Dintre Milenii” (2017) de la Biblioteca Națională a Moldovei; Expoziția „Renata Verejanu – Poetul Dintre Milenii” (2017) de la Parlamentul republicii. Centrul Internațional Academic Eminescu la 16 ianuarie 2017, având mai multe piedici, lansează Anul Renata Verejanu, care va continua și la școlile din București. În 2018 poeta e protagonista unei cavalcade de întâlniri în cadrul Săptămânii Poeziei cu Renata Verejanu, în 2019 se bucură de un evantai de evenimente și Zilele Poeziei Moderne cu Renata Verejanu. E protagonista Festivalului Internațional de Poezie „Renata Verejanu”, lansat în 2014 de Academia Europeană a Societății Civile în parteneriat cu Institutul de Filologie al AȘM, care se desfășoară an de an, în perioada 1 martie - 1 septembrie. Perioada 2007-2017, timp în care poeta luase și locul editorului propriului destin, e decada de aur în cariera literar-editorială a scriitoarei, perioadă numită Anotimpul al cincilea (după poezia scrisă în 1979, Anotimpul al cincilea, nemurirea, și editată în Ofrandă omeniei, 1989). În această perioadă scriitoarea a avut sute de lansări de carte, evenimente literare unice la bibliotecile publice, licee, colegii, instituții universitare, în tabere de vară, pe Aleea Clasicilor...

În 2010 a primit înalta demnitate de stat Om Emerit al Republicii Moldova. Pentru susținerea acestei distincții stă argument activitatea culturală originală și opera sa: peste 70 de titluri de carte de autor (volume de versuri, romane, interviuri, eseuri, pledoarii, opinii, cronici, maxime și cugetări, portrete, proză filosofică). În această toamnă editează încă 33 de cărți în Colecția ”Generația Dintre Secole”, astfel atingând cifra de 100 titluri de carte de autor. E coautor la alte peste 50 de cărți, Renata Verejanu fiind prezentă în enciclopedia Femei din Moldova (2000), în calendarele naționale a marilor personalități, în antologii a celor mai mari poeți români traduse în limba engleză și editate în România, SUA, Australia.

Criticul literar Ion Ciocanu (redactorul plachetei de debut), o considera pe poetă „cu un pas înaintea timpului său, a generației sale”. Cartea legendă, constituită din cinci manuscrise reținute zece ani și editate de editura unică (a statului) în volum antologic Ofrandă omeniei, în 1989, cu grafie chirilică, e prima antologie a unui poet basarabean al secolului XX, care dă riposta unui regim odios, regimului totalitar, volum care peste decenii trece cu demnitate frontierele republicii, fiind editată în colecția Opera Omnia la ed.TipoMoldova, Iași. În prezent Ofrandă omeniei a ajuns la ediția a 6-a, fără ca în poeme să se redacteze o virgulă sau o silabă, volum care prin abundența de idei curajoase, prin originalitatea mesajului, metaforelor a înnobilat lumea, a inspirat poeții  60-ti, 70-ti, 80-ti și continuă să inspire generațiile mileniului trei de pe ambele maluri ale Prutului. „La apariţia Ofrandei omeniei am ştiut că sunt unul dintre poeţii adevărați ai “generației dintre secole”, recunoscu mai târziu poeta, neaderând la nici o grupare. În acei ani, Renata Verejanu era poetul „generației de pe linia întâi a renaşterii, a procesului de democratizare”, cărei ia zis: „generația dintre secole”. Ofrandă omeniei, afirmă acad. Mihai Cimpoi, a fost și rămâne mai mult decât un volum, e ars poetica scriitoarei. În prefața la a doua antologie „Eu am știut să fac din viața mea o sărbătoare”, acad. Mihai Cimpoi afirmă: „Dincolo de catagrafierea ripostelor morale și a fiziologiilor sociale, de cardiograma timpului însuși – bolnav, vitreg, măcinător – adevărat timp bacovian ce înstrăinează ființa, o „ostenește”, o încarcă cu nervi, ceea ce conturează un portret de grup, dăm de un autoportret al poetei, surprinzând în registre diferite – de clipe frumoase „goetheene”, de inspirație lirică pură, de „mici bucurii”, de „convorbiri cu florile”, de „colind de la mama”, de „gestul timpului”, de „cântece de crizantemă”, de „sondele iubirii” ce storceau „ecou fierbinte”, de „mirare a inimii”. În alt pasaj istoricul literar constată: „Nota individuală puternică o dă un eticism ardent, programatic, de o înaltă tensiune, însemn al unei împăcări / neîmpăcări trăite la cote dramatice, în momente de sfâșiere lăuntrică, de durere și supărare. De aici spiritul justițiar al poetei, punerea în cumpănă valorică și morală a tot ce se întâmplă și a tot ce i se întâmplă. Umbra zeiței Themis e în fiecare rând, în fiecare mărturie, în fiecare trăire, în dialogul permanentizat cu Celălalt căruia i se adresează mesajul. „Cerul zilei” care lovește „cerul nopții” stârnește o reacție sufletească aparte. În lupta în care e angajată nu poate să accepte condiția de învinsă: „Și mă simt în toate învinsă, / dar supusă nu pot fi. / Sunt datoare c-o iubire / clipei în care voi muri.” E o emoționantă mărturisire aici, cu valoare de conduită morală”. În final exegetul afirmă: „Un alt merit deosebit al Renatei Verejanu este acela de a cultiva formula poeziei de inspirație socială și națională, în spiritul Leonidei Lari sau Anei Blandiana. Ea imnifică paternii spirituali (Ștefan cel Mare și Sfânt, Eminescu), adresează ode democrației și Europei (Tinerețea Europei adună hrană Păcii mondiale), elogiază dorul de Spania a lui Federico García Lorca, își plânge împreună cu neamul destinul: „Sufletul meu retras în cearcăne grele,/ Nesupus învățăturii lui Karl Marx, –/ Numără zilele – bârne pilite-n surcele/ Sărăcite-n culori, adevăr... sânge ars /Jalea unui popor, a unei lumi învinuite... /Jale, venind din dezordine, din apocalips, /Sfârtecă efemere uși zăvorâte... /O, cinstea și dorul meu neînvins...” (Noțiune de neam, 1980).

Opera poetică și activitatea Renatei Verejanu sunt apreciate de critici și istorici literari, oameni de cultură, scriitori din Moldova, România, Canada, Italia, Germania, Federația Rusă, Olanda, Danemarca, Ucraina, Chile, Bulgaria, Franța, Australia: acad. Mihai Cimpoi, acad. Ion Druță, acad. Eugen Doga, acad. Anatol Ciobanu, acad. Dumitru Matcovschi, E.S. Ion Brad, E.S. Nicolae Mareș, dr.hab.Ion Ciocanu, dr. hab. Aliona Grati, dr.hab. Mihai Dolgan, dr. hab. Vasile Bahnaru, dr.Veronica Popa, dr. Gheorghe Badarău, dr. Tatiana Botnari, scriitorii: Ovidiu Bufnilă, Gheorghe Malarciuc, Leonida Lari, Anatol Codru, Alexandru Cozmescu, Ioan Barbu, Romeo Tarhon, Daniel Ioniță, Victoria Milescu, Iurie Colesnic, Melania Cuc, Anatol Ciocanu, Victor Teleucă, Galina Codreanu, Teodor G. Calcan, Ion Proca, Victor Prohin, Liliana Liciu, Victor Dumbrăveanu, Claudia Partole, Vera Crăciun, Victor Ladaniuc, Vasile Popovici, Lidia Grosu, Maria Filipoiu, Nina Slutu-Soroceanu, Irina Stavschi, Alexandra Iunco, Elena Șatohina, Corin V. Petraru, Anatol Cobencov, Oana Preda, Ion Cuzuioc, Cristina Firoiu, Galina Furdui, Maria Tonu, Tudor Palladi, Galina Erșova, Alexandr Mihailov, Plamen Iordanov, Arcadie Suceveanu și mulți alții.

Autoarea se bucură de referințe critice adunate în Biobibliografia „Poetul metaforei în flăcări – Renata Verejanu” (editată de Biblioteca municipală B. P. Hașdeu, în colecția „Memoria Chișinăului, 2012/2013, în monografiile „Geniul invizibil al liricii moderne. Anul Renata Verejanu”, „Poeta Renata Verejanu e mama mea”,  de cele șapte volume de Antologii ale Festivalului Internațional de Poezie „Renata Verejanu” și multe alte surse scrise și online. Renata Verejanu e membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova din 1990, președinte al Uniunii Internaționale a Oamenilor de Creație din 2017.

SCRIERI: Până la Dragoste, Chișinău, 1979, Virgula amendată,  Oameni dragi, Drum spre adevăr,  Fără erou însemnat,  Dreptul de mamă,  Acest timp al iubirii, La o margine de ieri,  101 poeme de Renata Verejanu, București, 2009; În lumea Renatei Verejanu, Maxime şi cugetări, 2010; În lumea Renatei Verejanu, Interviuri, 2010; În lumea Renatei Verejanu, Societatea Civilă; Colindele iubirii,  2011, Opinii, despre un secol mizerabil şi politicienii săi; Generaţia dintre secole (portrete); Pledoariile Renatei Verejanu; Chişinău-Bucureşti, Bucureşti-Chişinău, 2012; Provocaţi-mă… să devin genială, 2012; Iubesc..., Metafora nemuririi, Plâng flăcările-n mine, Iubirea pe toate le vede,  Geniul invizibil (roman),  romane și poezii pentru copii: Soarele pătrat, Eu am dreptul, Cadoul florii, Colindul pierdut, Steaua SBC; antologiile: Ofranda omeniei, 1989, din cinci cărţi reținute 10 ani; Eu am ştiut să fac din viaţa mea o sărbătoare, 2012; Poetul Dintre Milenii (600 pag.), Colecţia „Ofranda omeniei”– din nouă cărţi în 3 volume; a Munci, a Iubi, a Trăi (2007); Vânzătorul vârstelor, Stema destinului, 2007, Colecția „Generația Dintre Secole” 33 volume; OPERE ALESE în 12 volume; cărți traduse în alte limbi: Do libvi, Moscova,1982, На ненависть только себя не потрачю, Chișinău, 2012 ;, In the world of Renata Verejanu, Interviews, Chișinău, 2012 ; In the world of Renata Verejanu,  Savings and Thinkings ( Ch., 2012); The invisibil genius of the Basarabian literature: Poetry of Renata Verejanu, read again after years. В час когда кто-то любит тебя Chișinău 2019 ș.a.

Asemeni reginei geto-dacilor Tomiris, vestită prin frumuseţea ei morală, curajul şi credinţa nestrămutată în ideea de libertate, Renata Verejanu mai e pe linia întâi a luptei nevăzute pentru adevăr istoric, frumusețea limbii române și întregirea neamului, afirmă dr. Veronica Popa.